<Există, fraţi creştini. o viaţă adevărată, reală, şi o alta aparentă, falsă. Să trăieşti pentru ca să bei şi să mănânci, să te-mbraci, să te plimbi, să te îmbogăţeşti, în general să trăieşti pentru plăceri şi preocupări pământeşti, sau pentru a pune la cale intrigi, uneltiri, pentru a-i judeca şi bârfi pe alţii, este o viaţă aparentă.
Să trăieşti pentru a-i bineplăcea lui Dumnezeu şi a fi de folos semenilor, a te ruga pentru mântuirea sufletului lor, ajutându-i în tot chipul să se mântuiască, iată ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Primul mod de viaţă este o moarte spirituală continuă, al doilea, o neîncetată viaţă în duh.”(“Viaţa mea în Hristos” a Sfântului Ioan de Kronstadt)
Eu cred că viaţa în plăceri e aparentă pentru că placerile sunt trecătoare. Noi vrem să ne satisfacem pofta aceasta de fericire veşnică cu lucruri ne-veşnice, cu lucruri trecătoare. Doar omul e veşnic.
Părintele Stăniloaie spune: “Bucuria vine doar din relaţia cu oamenii şi cu Dumnezeu”, restul nu sunt bucurii adevărate, palpabile şi netrecătoare, ci sunt inconsistente, se topesc repede, dispar rapid. Deci sunt aparente
De aceea Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. (In, 14,6)
Adevărul e ceea ce rămâne în veac, ceea ce nu trece niciodată.
Postări
