Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

duminică, 18 octombrie 2009

Merge şi fără Biserică ?


Există o vorbă răspândită printre noi, cum că fiecare are credinţa lui, în inima lui, şi nu are nevoie să meargă la Biserică. E greu să mergi la biserică, e un efort, trebuie să renunţi la o parte din timpul tău. Te doare spatele, te plictiseşti, nu-înţelegi ce se zice, nu-ţi place cum se cântă şi mai durează şi mult.

E mai simplu să stai acasă, să te rogi când ţi-aduci aminte, să faci ce vrei, să nu fii constrâns de nimic.

Unii spun că-l au pe Dumnezeu în suflet şi n-au nevoie de nici un ritual, de nici o slujbă.

Nu e simplu să fie bun şi să respecţi poruncile lui Dumnezeu.

Nu e simplu să-i iubeşti pe ceilalţi oameni şi pe Dumnezeu. Trebuie să renunţi la unele plăceri de zi cu zi, trebuie să-i mai ajuţi şi pe alţii, trebuie să nu te mai superi, să mai şi ierţi. Din când în când trebuie să mergi la preot să-ţi mărturiseşti păcatele şi să te-mpărtăşeşti. Trebuie să-ţi îndeplineşti canonul pe care ţi l-a dat preotul pentru păcatele mărturisite, trebuie să te rogi seara şi dimineaţa.

Când părinţii îşi invită copiii cei mari (toţi la casa lor) la o masă ca să se bucure împreună atunci fiecare din ei se grăbesc să vină în semn de respect şi dragoste pentru părinţii lor. Dar şi pentru că e un moment în care familia se poate reîntâlni după o perioadă de timp. Dar unul din fii va spune că el nu vine pentru că oricum îi iubeşte pe părinţi şi îi respectă, şi-i are tot timpul în sufletul lui.

Dar părinţii se vor întrista căci vroiau să-l vădă pe fiu lor, vroiau să se bucure alături de el şi de ceilalţi copiii. Vroiau să-l întrebe ce mai face, cum se mai descurcă, ce nevoie mai are, cu ce-ar putea să-l ajute. Vroiau să se bucure auzindu-l povestind despre tot ce-i frumos în viaţa lui. Acel fiu se lipseşte de dragostea părinţilor, de ajutorul lor, de bucuria de a sta împreună cu toţi fraţii lui, şi tot refuzând aşa fiecare invitaţie se va-nstrăina.

Aşa face şi Dumnezeu. Îi cheamă pe toţi fiii lui la Biserică ca să se bucure şi să fie împreună. Să vină toţi şi să mulţumească pentru tot ce-i bun în viaţa lor, să ceară ajutor pentru toate necazurile lor, să ceară putere să treacă peste toate obstacolole şi supărările lor. Să vine să-L vadă pe Dumnezeu, care-şi face simţită prezenţa prin persoana preotului dar şi prin chipul tainic al icoanelor. Noi nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, chiar dacă de multe ori ni se pare că da, şi atunci fără să cerem, primim din dragoste sprijinul Lui.

Domnul vrea să ne dea tot ce cerem doar când suntem toţi împreună în casa Lui, când ne-am adunat toţi şi ne-ţelegem bine unii cu alţii, când suntem ca fraţii. Cei ce lipsesc din Biserică aceea nu primesc ajutorul pentru că se manifestă egoist, nu vor să accepte invitaţia Tatălui, ci cred că se vor descurca şi singuri.

Dumnezeu ne dă continuu putere să trăim o viaţă frumoasă şi să trecem peste toate. Această putere ne-o dă prin preoţii Lui în fiecare biserică. Cum avem nevoie de profesori ca să ne lumineze mintea şi să ne-nveţe meserie şi să reuşim în viaţă, aşa avem nevoie de preoţi ca să ne lumineze sufletul şi să ne-nveţe cum să ne comportăm în lume.

Aşa cum profesorii ne dau din inteligenţa şi experienţa lor (din energia persoanei lor) şi ne-nvaţă, la fel preoţii ne dau energia (harul) lui Dumnezeu ca să ne schimbe şi să ne-ntărească oricând.