Cuvânt către noii căsătoriţi
In ziua nunţii voastre, prin Apostolul care s-a citit la Liturghie, Domnul v-a dat cuvântul: să vă purtaţi poverile unul altuia, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos (Gal. 6, 2).
Mai mult: astăzi am stat cu lumânările aprinse, dând mărturie de bucurie, dând mărturie despre aceea că prin nunta voastră veşnicia a intrat în timp, că împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat, pentru că s-a zis: împărăţia lui Dumnezeu a venit deja atunci când doi nu mai sunt deja doi, ci unul.
Şi totuşi, această unitate pe care o alcătuieşte împărăţia lui Dumnezeu se dă, ca să zic aşa, doar sub formă de embrion, şi ea trebuie cultivată prin nevoinţă. Pentru că dragostea este şi bucurie, şi căldură, şi gingăşie, şi exultare pe care cei doi le pricinuiesc unul în celălalt, insă ea este şi nevoinţă: să vă purtaţi poverile unul altuia, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.
Adeseori, în icoanele Naşterii Maicii Domnului este inclusă o scenă în care Ioachim şi Ana stau în picioare îmbrăţişaţi. Aceasta este, poate, cea mai minunată imagine a tandreţei omeneşti şi a dragostei omeneşti, care poate fi atât de curată, atât de profundă, care poate fi o asemenea putere, încât să se deschidă faţă de tot ce este sfânt, tot ce este ceresc, şi să nască tot ce poate purta mai sfânt pământul. Preţuiţi, păziţi această dragoste omenească, ce v-a adus unul la celălalt şi v-a unit!
Mântuitorul ne-a zis: Credeţi în lumină, şi veţi fi fii ai luminii (In 12, 36). Dumnezeu v-a dat, v-a dăruit pe unul celuilalt, la fel cum i-a dăruit pe Rebeca lui Isaac şi pe Isaac Rebecăi (v. Fac. 24); întâlnirea voastră este în Dumnezeu, nunta voastră este o Taină, al cărei lucrător este Mântuitorul Hristos, şi nu întâmplător, nu degeaba, L-am rugat să fie aici aşa cum a fost la Cana Galileii (v. In 2, 1-11) şi cu binecuvântarea Sa să vă unească întru unirea căsătoriei. Să credeţi în lumină, în lumina pe care Domnul a aprins-o în fiecare din voi, şi să păstraţi această lumină, să o păziţi, să o apăraţi de orice întunecare, şi să nu vă temeţi de nici un întuneric, de nici o penumbră, care pe pământ înconjură încă orice lumină.
Pentru că lumina luminează în întuneric (v. In 1, 5), şi chiar atunci când întunericul n-a primit-o şi nu s-a făcut el însuşi lumină, el nu poate nici s-o înăbuşe, nici să se apere de ea, căci până şi cea mai mică scânteie de lumină preface întunericul absolut în întuneric străbătut de razele acestei lumini.
Ne-am rugat ca Domnul să vă dea credinţă: credinţă tare, neclintită în El, dar totodată credinţă tare şi neclintită a unuia în celălalt. Să credeţi unul în celălalt! în asta e lumină, şi de nimic să nu vă temeţi. După spusele unui scriitorul contemporan, a-i spune celuilalt: „te iubesc” înseamnă a-i spune „nu vei muri niciodată” . A îndrăgi şi a creşte în această dragoste în chip ascetic, câteodată eroic, înseamnă a afirma veşnica însemnătate a celuilalt. Lucrul acesta nu numai că vi s-a dat acum, ci chiar vi s-a încredinţat ca o nevoinţă.
De trei ori am înconjurat analogul pe care se afla Sfânta Evanghelie, care închipuie atât cuvântul lui Hristos, cât şi pe Însuşi Mântuitorul Hristos. In centrul vieţii, în centrul căii voastre să fíe această Evanghelie, cu singura poruncă pe care ne-a dat-o Maica lui Dumnezeu: Faceţi orice vă va spune (In 2,5). Şi atunci, sărăcia omenească, neputinţa omenească, lipsa omenească se va putea preface într-o clipă în bogăţia adâncă, fără fund, a împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum apa obişnuită de spălat din Cana Galileii a devenit vin bun al împărăţiei cerurilor.
Nu vă temeţi să mergeţi pe această cale îngustă, pretenţioasă: înaintea voastră a mers Crucea; Hristos a străbătut toată această cale înainte de a vă chema să-L urmaţi. El a bătătorit calea, El nu vă cheamă în necunoscut. Mai mult: El Însuşi e şi Calea, şi Adevărul, şi Viaţa. Şi făgăduinţa Lui, rostită la această cununie a voastră, este că vă sunt pregătite cununile slavei şi că El păstrează cununile acestea ca să vi le dea când veţi dobândi biruinţa finală a credincioşiei.
Să vă binecuvânteze Domnul cu harul Său! Puterea lui Dumnezeu întru neputinţă se săvârşeşte (v. II Cor. 12, 9): nu căutaţi tărie, încredinţaţi-vă voii lui Dumnezeu, călăuzirii Lui, şi atunci puterea lui Dumnezeu se va săvârşi şi întru neputinţa voastră, şi veţi putea şi voi să spuneţi din propria experienţă ceea ce Apostolul Pavel din proprie experienţă a proclamat: toate le putem întru Domnul Iisus Hristos, Care ne întăreşte (Filip. 4, 13).
Puterea, şi mila, şi bucuria lui Dumnezeu, şi tăria lui Dumnezeu să fie cu voi. Amin.
Postări
