Un copil il intreba pe tatal sau:
-Tati, parintii sunt mai inteligenti decat copiii?
Tatal ii raspunse:
-Da.
Dupa ceva timp, copilul il intreba din noi:
-Tati, cine a descoperit telefonul?
Tatal ii raspunse:
-Alexander Graham Bell, fiule.
-Atunci, daca parintii sunt mai inteligenti decat copiii, de ce nu l-a descoperit tatal lui Alexander Graham Bell?
Copilul are dreptul la a pune intrebari absurde. Tatal, insa, nu are dreptul de a da raspunsuri absurde.
Copilului trebuie sa-i raspunzi intotdeauna cu adevarul, adevarul pe masura capacitatii sale, fara a pretinde sa epuizezi toata informatia. Copilul nu trebuie inselat. Nici nu trebuie sa nu i se satisfaca curiozitatea. Niciodata sa nu spuna minciuni nici sa se dea raspunsuri care sa nu raspunde la ceea ce se intreaba.
La fel se intampla si cu adevarurile credintei noastre. Important este ca el sa le cunoasca chiar daca, pentru moment, nu poate sa inteleaga intreaga bogatie pe care aceasta o cuprinde. De-a lungul vietii sale, va aprofunda si va descoperi continutul acelor cunostinte pe care le-a dobandit in copilaria sa.
(Articol preluat din foaia duhovniceasca a Parohiei “Manastirea”)