In ultima vreme mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, dar îmi place să trândăvesc în pat. Câteodată mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură dar citesc cu mare uşurinţă articole pe internet. Uneori mi-e lene să mă trezesc să mă duc la serviciu, dar mă trezesc uşor când trebuie să plec într-o călătorie. Mi-e lene să fac mătănii şi îmi e mai uşor să mă aşez în genunchi în pat şi să-mi cer iertare. Mi-e lene să fac ce trebuie, dar fac uşor ceea ce vreau.
Oare de ce lenea se leagă doar de ce-i bun ? De ce nu mi-e lene să fac păcatul? De ce nu mi-e lene să mănânc mult?, să vorbesc aiurea, să mă mândresc, să judec, să bârfesc ? E clar că lenea e de la trup şi de la diavol. Lenea e o ispită…
Oliver Clement spunea “Trandavia înseamna uitarea, adica neputinţa de a se uimi, de a se minuna, sau pur şi simplu de a vedea… de a nu mă mai opri, cuprins de emoţie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru ele pentru că totul mi se cuvine. Când nu-mi pasă că totul este înradacinat în taină şi că taina locuieşte în mine. Când uit de Dumnezeu şi de creaţia Lui. Când nu mai ştiu să mă accept ca o creatură cu destin veşnic. Când uit de moarte şi de ceea ce i-ar putea urma.”
In ultima perioada vad in jurul meu oameni ,ma vad pe mine ,cum murim incet ,incet pe nesimtite,alegem comfortul ,ne ascundem in spatele oboselii dar totul este o inselare si pierdem cei mai important apropierea de Hristos.
''Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi''.
Postări
