Moartea ne sperie! Sperietura pe care o avem adesea in fata mortii este un semn firesc. E reactia omului care stie ca moartea nu face parte din el! Omul nu este moarte, ci viata! Dumnezeu nu a suflat in om duh de moarte, ci duh de viata, ca sa aiba viata din belsug. Schimband duhul vietii pentru o clipa de placere, pentru o clipa de orgoliu, omul s-a lipsit de viata si s-a aruncat in moarte.
Moartea vine prin neascultare, prin impotrivire fata de tot ceea ce Dumnezeu a randuit pe acest pamant. Ne impotrivim lui Dumnezeu si randuielilor Sale firesti prin pacat. Pacatul este o neascultare si o impotrivire, este forma mandriei care se concretizeaza in fapte potrivnice adevarului si luminii. Cand pacatuim, mergem dupa convingerea ca “stim noi mai bine decat Dumnezeu cum sa ne traim viata”! Prin pacat insa, omul isi celebreaza propria moarte! O celebrare care incepe frumos si se termina trist si dureros, golindu-ne de orice implinire sufleteasca.
Asadar, moartea este urmarea pacatului. Dar moartea nu mai sperie pe pacatosul care s-a incredintat lui Dumnezeu si a primit iertarea iubirii Sale! Pentru omul daruit lui Dumnezeu, care traieste viu in Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, moartea este momentul trecerii la viata adevarata, la viata care nu se mai sfarseste niciodata si care este plina de binecuvnatari nebanuite si frumuseti pe care el le simte prin puterea credintei, desi nu le desluseste. Moartea fizica este moarte si inviere! Moartea fizica marcheaza trecerea in moartea sufleteasca pentru cei ce s-au departat de Izvorul vietii si au murit inca de pe cand traiau pe pamant ! Pentru cei care s-au hranit cu Viata si Lumina dumnezeiasca, moartea fizica marcheaza invierea desavarsita, trecerea la bucurie, la lumina cea neinserata a Imparatiei lui Dumnezeu!
Toti murim…diferenta este ca nu murim toti pentru aceeasi cauza! Cine moare pentru Hristos zi de zi isi va castiga propriu suflet. Urmarea lui Hristos este o moarte a vointei noastre pacatoase! Nu orice vointa trebuie sa moara in noi, ci doar cea pacatoasa! Si trebuie sa fiu nebun sa nu las sa moara in mine moartea ! “Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.” (Matei 16,25)
Murim sa ne bucuram in vesnicie sau murim sa ne chinuim in vesnicie?
Tu pentru ce mori?
Postări
