Evanghelia prezintă o imagine inedită a lui Dumnezeu! Dumnezeu Se coboară printre oameni şi pătrunde în toate mediile sociale, de la mai marii poporului până la cei mai decăzuţi oameni, desfrânate, tâlhari, hoţi. Iisus mănâncă şi bea cu toţi aceştia, nu precum mâncau şi beau ei, ci precum se cuvine să mănânce şi să bea un om cuvios, dându-le astfel pildă de purtare şi simţire.
Dar iată că ceea ce aveau mulţi hoţi şi multe desfrânate, nu aveau mai marii farisei! Ceea ce aveau oamenii simpli, nu aveau cei care se credeau mari slujitori ai lui Dumnezeu, cei care credeau că-L cunosc şi-L urmează pe Dumnezeu. Şi ce anume nu aveau? Nu aveau POCĂINŢĂ! Se credeau drepţi, n-aveau nevoie să îi înveţe nimeni! Din această trufie, mândire, din acest orgoliu stupid s-a născut rezistenţa faţă de Cuvântul Adevărului!
Toţi suntem păcătoşi, mai mult sau mai puţin! Diferenţa dintre noi o face starea de păcătoşenie şi pocăinţa! Cu cât pocăinţa este mai mare, cu atât şi starea de păcătoşenie se minimalizează. Şi ce este pocăinţa? Pocăinţa provine de la cuvântul grecesc metanoia şi înseamnă schimbarea minţii! Iată, pocăinţa începe de la gândire! Să nu mai gândesc aşa, să nu mai gândesc minciuna că păcatul mă face fericit! Să nu mai gândesc că fără Dumnezeu viaţa mea se va împlini! Să nu mai gândesc rău despre fratele meu! Să nu mai poftesc tot felul de lucruri rele în mintea mea! Apoi, toate aceste gânduri trebuie să ajungă la nivelul inimii, să simt din inimă părerea de rău pentru ceea ce am făcut şi să simt cu toată inima că vreau să fiu un om nou! Întărit prin gând şi simţire încep lupta cu păcatul prin spovedanie, rugăciune şi ajutat de Sfintele Taine ale Bisericii.
Atât Evanghelia cât şi vieţile sfinţilor sunt pline de astfel de exemple! Ele ilustrează cum un om poate să se înnoiască! Să devină un om nou, un alt om! Nu a fost om care să se pocăiască, să se întoarcă la o viaţă nouă, curată, împreună cu Dumnezeu, pe care să nu-L fi primit Dumnezeu, pe care să nu-L fi iertat Dumnezeu şi căruia Dumnezeu să nu îi fi dat bucuria cea adevărată!
Domnul Iisus Hristos a arătat chiar şi pe cruce cum se poate mântui un om şi care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi. Între cei doi tâlhari răstigniţi dăruieşte mântuirea celui ce o voieşte şi se pocăieşte din adâncul inimii! Mişcat de dumnezeirea lui Iisus, de bunătatea Lui, unul dintre tâlhari şi-a recunoscut vinovăţia, păcatul pentru care primea pe bună dreptate moartea! Şi în acelaşi timp, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, în Împărăţia Sa! Pe acesta l-a iertat Iisus! Pe cel care şi-a cunoscut păcatul său, şi-a mărturisit vinovăţia şi dreptatea pedepsei şi care a cerut iertare şi mântuire!
Celălalt tâlhar nu a primit nimic, pentru că nu a cunoscut nicio clipă de pocăinţă! L-a batjocorit pe Dumnezeu prin mândria lui, prin cuvântul lui, deşi moartea îi înghiţea trupul şi sufletul! Şi a murit în păcatul său, căci nu a voit să-L dea lui Hristos ca să nu mai fie păcatul acela! Nu s-a mărturisit! Iată aşadar puterea mărturisirii cu pocăinţă şi smerenie! Aduce iertarea! Singura cale de a dobândi iertarea!
“Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri” ( Ps 17,29-30).
Postări
