Sărbătoarea „Scoaterii lemnului Sfintei Cruci” provine dintr-o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o părticică din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul Palatului împărătesc şi purtată, cu sobor de sărbătoare, la Biserica „Sfânta Sofia”, unde rămânea, spre mângâierea şi cinstirea credincioşilor, până la 14 august, când era readusă la palat. Aceasta se făcea, se pare, în amintirea arătării Sfintei Cruci, la biruinţa marelui Constantin asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe râul Tibru (312), precum şi a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de către Sfânta Elena, la Ierusalim. După o altă tradiţie, această sărbătoare este legată şi de biruinţa, în aceeaşi zi de 1 august, în secolul al XII-lea, a binecredinciosului împărat al Imperiului Bizantin, Manuil Comnenul, asupra turcilor, cu puterea şi lumina cinstitei Cruci a Domnului. În această zi Sfânta Cruce a fost purtată de către armatele împăratului bizantin Manuil în războiul contra turcilor. Tot în această zi, ţarul Rusiei, Adrian, a purtat icoana Maicii Domnului şi Sfânta Cruce în războiul contra bulgarilor. Atât armata bizantină, cât şi armata rusă, au obţinut victorii. Atunci, Patriarhul Constantinopolului Luca şi Mitropolitul Kievului, Constantin au hotărât, ca la 1 august, să fie sărbătorită scoaterea Sfintei Cruci, cea care a adus victorii celor două armate. Împreună cu celelalte sărbători ale cinstitei Cruci - Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie şi Duminica a treia, a Crucii din Postul Mare - scoaterea Sfintei Cruci, de azi, ne cheamă la o întâlnire duhovnicească cu taina Crucii şi la purtarea, în umbra Crucii Domnului, a propriei noastre cruci, dată nouă, în viaţă, de către Dumnezeu.
Postări
