Pentru părintele Ioan, Sfintele Taine au fost până la moarte adevărata și singura hrană zilnică nu numai a sufletului, ci și a trupului; erau zile întregi, mai ales când era bolnav, când nu gusta nimic altceva. Dar părintele Ioan era conștient de valoarea unică a Împărtășirii nu numai pentru persoanele credincioșilor luate în parte, ci și de semnificația ei comunitară, de act liturgic și pascal prin care se zidește Biserica în calitate de trup al lui Hristos și anticipare a ospățului eshatologica Împărăției veșnice a lui Dumnezeu – patria adevărată a umanității. Cu timp și fără timp el s-a străduit să retrezească în popor conștiința indispensabilității participării cât mai frecvente la viața sacramental-euharistică a Bisericii pentru o adevărată viață creștinească. Desprinderea de Euharistia Bisericii echivalează cu îndepărtarea de Izvorul vieții harice dumnezeiești: ,,Sărmani oameni – obișnuia să spună – dacă ați ști voi de ce comoară mare, de ce dar vă lipsiți ținându-vă departe de Sfântul Potir! De ce ajutor de-viață-făcător în neputințele voastre, în nevoile voastre sufletești! Iată de ce nu este viață adevărată între creștinii ortodocși, după Duhul lui Hristos. Iată de ce împotriva voastră s-a întrarmat toată firea, toate stihiile, aerul, apa, focul, moartea, pedepsind în tot chipul pe cei ce s-au lepădat de Izvorul vieții!” ,,Bieți sărmani, nenorociți oameni! De ce vă lipsiți voi sub pretexte zadarnice ale grijilor lumești! Zici: ,Eu sunt păcătos, nevrednic!' Căiește-te! Aici e curăția, aici e Fiul lui Dumnezeu Care a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși, iar nu pe cei drepți! Zici: ,Sunt ocupat, n-am timp'. Șase zile lucrează și fă în ele toate lucrurile tale, însă măcar o zi pe săptămână, a șaptea, dă-o Domnului tău! Dați Cezarului ce e al Cezarului, și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu! Curățiți-vă și cunoașteți adevărul!”
Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – Cerul pe pământ
Postări
