Mărturiseşti?

''Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri” (Marcu 8.38)
Mărturisirea lui Hristos nu este întotdeauna aşa de uşoară cum credem uneori. Noi suntem primii care primim mărturisirea despre Hristos. Cunoaşterea lui Dumnezeu presupune o acumulare de cunoştinţe şi experienţe pe care ni le însuşim nouă înşine. Aceasta este mărturia pe care o primim şi mărturisirea pe care ne-o facem către propria noastră persoană, pentru ca mai întâi această persoană proprie să-L primească pe Domnul, ca mai apoi să-L mărturisească celorlalţi. Şi noi suntem parte din acest neam desfrânat şi păcătos pe care-l simţim trăind în noi înşine, în omul cel vechi din noi şi în această stare primim mărturia lui Hristos.

Prin primirea mărturisirii lui Hristos şi prin apropierea de Domnul, omul se înnoieşte încet încet şi devine chip luminat în care se reflectă lumina lui Dumnezeu. Omul nu mai rămâne urâţit de viclenie şi desfrânare, nu mai poartă chipul ciopârţit de păcat, ci înfăţisarea lui este una nouă, luminoasă şi plină de bucurie! Primindu-L pe Hristos, omul primeşte bucuria, tăria, nădejdea, credinţa! Trăind cu Hristos, omul începe să realizeze că nu există altă împlinire mai mare decât aceea de a fi în comuniune cu Dumnezeu, aproape de El, să trăieşti cu El la fiecare pas, în fiecare clipă a vieţii. Doar astfel, ne dezlipim de neamul viclean, desfrânat şi păcătos în care ne-am născut şi în care trăim şi nu mai facem parte din lume.

Şi o dată cu despărţirea de lume, începe şi adevărata luptă şi adevărata mărturisire. Mărturia vie a lui Hristos, pe care am primit-o şi pe care o trăim în viaţa noastră de zi cu zi ca iubitori şi împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să se arate lumii prin ceea ce suntem, facem şi spunem. Acest lucru nu este lipsit însă de dificultăţi. Uneori ni-i punem împotrivă chiar şi pe cei mai apropiaţi ai noştri, tocmai pentru că ei nu înţeleg că urmarea lui Hristos e bucurie mai presus de orice bucurie pe care o au ei, dacă au vreo bucurie….

Ce trebuie însă să mărturisim? Creştinismul mărturiseşte pe Unul Singur Dumnezeu, Unul după fiinţă şi întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe Dumnezeul Învierii şi al Bucuriei, Domn al Biruinţei, al Iertării, al Milostivirii şi al Dreptăţii. Dacă eu prin ceea ce sunt mărturisesc pe acest Dumnezeu, atunci am datoria să fiu şi eu iubitor de oameni, iertător, milostiv, bucuros, înviat, biruitor, drept. Insă dreptatea lui Dumnezeu nu este aceeaşi cu dreptatea oamenilor. La oameni e drept să pedepseşti, la Dumnezeu e drept să ierţi şi să iubeşti, la oameni e drept să cauţi fericirea pe pământ, la Dumnezeu e drept să cauţi fericirea veşnică, la oameni e drept să faci păcatul, la Dumnezeu e drept să săvârşeşti virtutea.

Pe cine mărturisim? Adesea avem impresia că dacă ne ţinem de nişte reguli şi le păstrăm literal, am mărturisit deja pe Dumnezeu. Uităm însă că poruncile sunt dătătoare de viaţă, de libertate! Poruncile nu înseamnă constrângere, ci povăţuire, îndreptare pe calea care te duce la libertate! Trebuie să mărturisim prin viaţa noastră că suntem oameni liberi faţă de păcat, liberi faţă de răutate, răzbunare, că răutatea celorlalţi nu are nicio putere asupra noastră atâta vreme cât harul lui Hristos este zidul nostru de apărare. Trebuie să mărturisim corect pe Dumnezeu. Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu îmbufnat, nu este un poliţist care stă cu băţul să ne lovească de fiecare dată când încălcăm legea, nu este un tiran care ne robeşte voinţa, nu este o sperietoare de care trebuie să ne fie teamă. Când iubeşti, teama se transformă în preţuire, în profund respect.

Să avem grijă ce Dumnezeu mărturisim! Căci suntem vinovaţi dacă minţim şi mărturisim un Hristos neadevărat! Pentru aceasta avem nevoie ca noi înşine să sporim în cunoaşterea de Dumnezeu prin rugăciune, prin Sfintele Taine şi slujbe, prin lectură duhovnicească, prin convorbiri duhovniceşti. Prin astea înveţi să trăieşti în bucuria aceea care nu mai depinde de starea de spirit, de probleme, de alţi factori.