În predicile sale părintele Ioan accentua necesitatea desei împărtășiri după practica Bisericii vechi, insistând pe valoarea unică a Sfintei Euharistii în dobândire sfințeniei, și pe ipocrizia pretextului avansat, chipurile din ,,smerenie”, de cei ce refuzau să se împărtășească mai des pentru că n-ar fi ,,pregătiți”' sau ,,vrednici”. Acestora el le răspundea astfel:
,,Această idee poate uneori ieși dintr-o smerenie autentică, și atunci ea nu va vătăma, desigur, unirea unor asemenea suflete cu Hristos, așa cum aceasta n-a fost vătămată de smerita judecată a lui Petru care I-a spus lui Hristos: ,,Ieși de la mine, căci sunt om păcătos" (Luca 5, 8). Însă trebuie să luăm aminte ca nu cumva sub acoperământul smereniei să se ascundă de fapt răceala noastră față de credință și neînclinarea noastră de a ne schimba viața. Dacă nu ești pregătit, nu fi zăbavnic în a te pregăti. Dacă ești nevrednic, nimeni nu este vrednic de împărtășirea cu Cel Atotsfânt, fiindcă nimeni nu este fără de păcat. Însă ți s-a dat prilejul de a crede, de a te căi, a te schimba, a fi iertat și a nădăjdui în bunăvoința Mântuitorului celor păcătoși și a Căutătorului celor pierduți. Spui că ești nevrednic. Zadarnic însă iei asupra ta răspunderea altuia: a da sau a nu da Tainele e datoria săvârșitorului nu a primitorului Tainelor. Poate ești nevrednic, dar oare vrei să rămâi nevrednic? Dacă rămâi din nepăsare nevrednic de împărtășirea cu Hristos în această viață, nu te expui primejdiei vădite de a rămâne nevrednic de împărtășirea cu El și în viața viitoare? Și dacă te temi de nevrednicia ta, cum se și cade, și vrei să scapi de ea, vei face aceasta depărtându-te de Hristos, de harul Său, de viața Lui? Nu e mai bine, nu e mai drept, să-ți îndrepți nevrednicia cât mai mult cu putință și să te apropii de Hristos în Sfintele Taine ca să primești de la El tărie pentru o îndreptare mai desăvârșită, și izbândă în a bineplăcea lui Dumnezeu? Trăiește, creștine, așa ca să primești recunoaștere de la Iisus Hristos în fiecare zi, fiindcă cel ce nu merită să-L primească zilnic, acela nu e vrednic să-L primească nici o dată pe an. Domnul gătește cu mărinimie Ospățul Său în Biserica Sa cea sfântă și ne chemă la Cina Sa, iar nouă ar trebui să ne fie rușine să răspundem chemării Lui cu nerecunoștință: ,,Mă rog să mă ierți" (Luca 14, 18). Trebuie să ne fie teamă de osânda: ,,Nunta e gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici" (Matei 22, 8). De aceea, fiecare să se ridice să ia parte cât mai des cu putință la Ospățul Domnului cu frică pentru nevrednicia lui, dar cu credință în har și milă, cu dragoste din inimă pentru Preadulcele Iisus al Cărui Trup și Sânge sunt Pâinea cea adevărată.”
Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia - cerul pe pământ
Postări
