fragment din interviul acordat Malvinei Cervenschi, pentru Campania "Mame de Ingeri", prezentata la Jurnalul TVR
"Dumnezeu care nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu si care aseaza lucrurile asa cum e mai bine pentru cei din jurul Lui, ingaduie si aceasta durere poate pentru a feri si pe prunc si pe parinti si pe cei din jur de o alta suferinta mai tarziu pentru ca Dumnezeu nu e un Dumnezeu al durerii sau al sadismului; El ingaduie acest lucru evitand pe mai tarziu durerea mai mare a parintilor. Dar e o durere mare, orice moarte a unui prunc in pantecele mamei sau imediat dupa nastere, inainte de botez.
Botezul, ca taina a unirii omului cu Iisus Hristos se aplica oamenilor vii, in putere, care doresc sa se apropie de Dumnezeu, sa-L cunoasca. Nasii dau marturisire pentru prunc iar un om in putere, marturiseste el insusi dorinta lui Dumnezeu. Insa atunci cand un prunc din ingaduinta lui Dumnezeu pateste aceasta experienta a mortii inainte chiar de a primi, de a gusta taina botezului si energiile dumnezeiesti, acest prunc nu e totusi indepartat de la lumina lui Dumnezeu, fiind intr-un loc luminos, intr-un loc in care Dumnezeu ii impartaseste binecuvantarea Lui!
E bine de stiut ca Dumnezeu ingaduie Botezul de Urgenta(Grabnic) facut chiar de mama pruncului, de medic, de asistenta sau de moasa, facand o cruce deasupra capului pruncului si spunand astfel: "Se boteaza robul lui Dumnezeu... In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Amin! "
Si mama si tatal, de cand pruncul se zamisleste in pantecele mamei, sunt datori sa insoteasca viata pruncului cu ruga lor, sa-l mangaie, sa-l binecuvanteze si atunci pruncul salta de bucurie, simte afectiunea, grija si Dumnezeu de multe ori intareste binecuvantarea aceasta.
Chiar daca pentru parinti e foarte greu de indurat pierderea copilului mult dorit, binecuvantarea lui Dumnezeu asupra pruncului e posibila, Dumnezeu randuind o rugaciune pentru acesti prunci nepregatiti, nebotezati asa incat ei sa nu fie aruncati ca fragmente de tesut mort, incinerat, ci chiar ingropati cu o scurta rugaciune in cimitir. Este o slujba de iertare a pacatului stramosesc, de mangaiere si pentru parintii copilului care neavand pacat, au o incredintare ca Dumnezeu L-a primit in Lumina Lui, si asta e o mare intarire ca Dumnezeu are portile deschise pentru tot sufletul mai ales ca pe perioada sarcinii mama se inchina, vorbeste cu pruncul, se roaga pentru el si cred ca acest drum al dorintei mamei catre Dumnezeu ii deschide si pruncului drumul catre El chiar daca noi, in mod formal nu ajungem sa mai implinim randuielile de botez."
Postări
