Parintele Iustin Parvu, marele duhovnic de la manastirea Petru-Voda, unul dintre supravietuitorii inchisorilor comuniste, ne marturiseste: "daca ieseau detinutii politici din inchisoare si isi faceau macar zece la suta dintre ei cate o manastire, astazi am fi fost un popor mantuit, de neinfrant de nici o putere trecatoare. Inchisorile au creat caractere si au conferit morala indivizilor, au creat patrioti, pentru ca detinutii n-au confundat niciodata pe tortionari si pe gardieni cu poporul roman".
Daca ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrajmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, daca te indoiesti de iubirea lui Hristos, ia aminte din viata lui Valeriu Gafencu si a celorlalti ca el care sunt un model de suire spre cele inalte. Acesti Sfinti ai inchisorilor, despre care nu se stie prea multe - nu s-au scris destule carti - sunt un exemplu demn de urmat pentru noi, cei tineri, care traim mai superficial.Unul dintre cei mai mari Sfinti - necanonizat - ai inchisorilor este Valeriu Gafencu. El s-a nascut la 24 ianuarie 1921, in localitatea Sîngerei, jud. Bălţi, in Basarabia. In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica, Valeriu avea doar 20 de ani, era student in anul al 2-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Anghelescu, l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: "Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice". Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care voia ca toti elevii si studentii sa se inscrie in Fratiile de Cruce, pentru a se pregati de lupta impotriva comunismului bolsevic ce ameninta Romania atunci
Tanarul Gafencu a ajuns la Târgu-Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut pe la Aiud si la Pitesti. Din cauza torturilor din temnitele comuniste, Valeriu a ajuns la sanatoriulinchisoare Târgul Ocna, intr-o stare grava, incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 feb.1952) poate fi considerata o adevarata minune. Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata igemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. T.B.C-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au distrus trupul. Chipul sau era insa straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii. Sufletul si mintea lui nu se desparteau defel de rugaciune. Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant.
Pentru credinta sa, Gafencu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii. Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie cand va muri. La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momentul de rugaciune incandescenta cu fata transfigurata, Valeriu a rostit ultimele cuvinte: "Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul". La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoare pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si i-a ramas bun de la Valeriu.
Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Si-a sacrificat pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata. In inchisoare, Valeriu nu era singur pe linia trairii crestine intense, ci facea parte dintr-un grup ce impartasea aceeasi orientare spirituala, alaturi de el: Ioan Ianolide, doctorul Traian Trifon, avocatul Traian Marian, Anghel Papacioc, care avea sa devina ieromonahul Arsenie Papacioc si alte suflete alese. Valeriu Gafencu a salvat in inchisoare viata pastorului protestant, care mai tarziu se va boteza in crestinism, Wurbrand, preferand sa-i dea acestuia medicamentele care le primise de la un alt frate de suferinta, Stratan. Moartea lui Valeriu Gafencu s-a petrecut ca si viata, sub semnul credintei fierbinti si al jertfei de sine. A murit in ziua anuntata de el, pecetluind cu jertfa lui existenta inchinata credintei crestine si atingand, dupa intelegerea noastra omeneasca, inalta si rara stare de "theosis".
Parintele Iustin Parvu este unul dintre cei mai preocupati de pomenirea acestor Sfinti ai inchisorilor, construind un paraclis unde se fac slujbe de catre monahi, pentru cei care au fost in inchisorile comuniste. Parintele Iustin spunea intr-un interviu ca "in acel loc sunt multe moaste" ale acestor sfinti necanonizati inca. Sunt foarte multi sfinti care s-au nevoit in inchisorile de la Aiud, iar in cinstea lor se va construi o manastire. Valeriu Gafencu a gasit calea spre fericire in inchisoare, iar noi in libertate nu o vedem. El ne indeamna: "cautati fericirea in sufletele voastre. Nu o cautati in afara voastra. Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte, decat dinlauntrul vostru, din sufletul vostru, unde salasluieste Domnul Iubirii, Hristos. Daca veti astepta fericirea din afara voastra, veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti atinge".
Postări
