Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20). Aşadar, Stăpâne, Tu eşti cu noi în toate zilele; nu trăim nici o zi fără Tine, fără prezenţa Ta. O, cât de real şi cât de esenţial sălăşluieşti Tu în Sfintele Taine!
Tu iei, Stăpâne, la fiecare Liturghie un trup întru totul asemănător cu al nostru, în afară de păcat, şi ne hrăneşti cu Trupul Tău dătător de viaţă. Prin Sfintele Taine eşti întreg în noi, Trupul Tău se uneşte cu trupul nostru şi Duhul Tău se uneşte cu sufletul nostru. Percepem, simţim această unire dătătoare-de-viaţă, liniştitoare şi dulce.
Simţim că, unindu-ne cu Tine în Sfânta Euharistie, devenim acelaşi Duh cu Tine, după cum s-a spus: „Cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El” (1 Corinteni 6, 17). Ne facem asemenea Ţie, buni, blânzi şi smeriţi, după cum ai zis despre Tine însuţi: „Că sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29). Este adevărat că adesea trupul nostru cel viclean şi nevăzător sau stăpânul veacului acestuia care sălăşluieşte în păcătosul nostru trup ne şopteşte că în Sfintele Taine se află doar pâine şi vin, nu însuşi Trupul, şi însuşi Sângele Domnului, chemând în ajutor, ca pe nişte martori vicleni, simţurile văzului, gustului şi mirosului.
Noi însă nu dăm ascultare clevetirilor celui rău şi cugetăm după cum urmează: la Tine, Doamne, totul este cu putinţă; Tu creezi trupurile oamenilor, animalelor, peştilor, păsărilor, reptilelor, ale tuturor făpturilor. N-ai putea oare Tu, Care „pretutindenea eşti şi toate le împlineşti”, să-Ţi creezi propriul Tău trup?
Oare ce sculptor, lucrând statui pentru alţii, n-ar fi în stare să-şi facă propria sa statuie? Şi nu numai atât. Tu eşti Cel ce poţi preface un obiect neînsufleţit într-o fiinţă vie, precum toiagul lui Moise într-un şarpe, nimic nu este la Tine cu neputinţă. Oare nu-Ţi poţi face Ţie însuţi Trup din pâine şi vin, acestea fiind atât de apropiate trupului nostru şi care, întrebuinţate ca hrană şi băutură, se prefac în carnea şi sângele nostru?
Tu faci în aşa chip încât credinţa noastră să nu ne fie pusă la încercare mai mult decât am putea suporta; Tu nu prefaci un bulgăre de pământ în preacuratul Tău Trup şi preacuratul Tău Sânge, ci pâinea cea albă, moale, curată şi plăcută la gust; nu faci Sângele Tău din apă, ci din vin, care seamănă la culoare cu sângele (vinul care e numit în Scriptură sângele strugurelui (Sirah 50, 17), plăcut la gust şi care veseleşte inima omului. Tu cunoşti neputinţa noastră, slaba noastră credinţă şi de aceea ai binevoit să Te foloseşti, în Taina Trupului şi Sângelui Tău, de acele elemente care se potriveau cel mai bine. Să credem deci cu tărie că sub aparenţa pâinii şi vinului ne împărtăşim cu adevăratul Trup şi adevăratul Sânge ale lui Hristos şi că, în Taina împărtăşaniei, Domnul va fi cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Postări
